Vino puțin mai aproape!

Cum niciodată nu e prea târziu ca să share-uiești ceea ce te lasă cu gura cască, repetând în gând: ”Man, what in the name of God?!”, o să las mai jos un panou care a stat bine mersi într-o stație de metrou din Berlin, fix acolo, vis-a-vis de peronul pe care așteaptă oamenii răbdători. 

Ce scria pe panou? Asta e altă poveste. Pe panou scria: ”Come a little closer”. Ideea ”revoluționară” aparține unei companii de servicii funerare ce îi îmbia pe călători să vină mai aproape….as in…aruncați-vă în tunelul ăla ca să vedeți ce scrie și dacă zăboviți timp suficient…ghiciți ce….poate chiar deveniți clienții noștri. Fain sau ce? 

Luați de vă minunați: 

Sursă poză aici: http://bit.ly/1t6Jw99

Regulile unei mame totalitariste

Încerc să duc o viață sănătoasă. Și nu de ieri de azi, ci de vreo 12 ani, de când am realizat că prăjelile cu pâine albă și deserturi constând în clătite cu gem de vișine nu sunt chiar cea mai fericită alegere pentru nici una din mesele zilnice. Mă rog, cel puțin nu pentru mine. Că se vede imediat cam tot ce mănânc. Nu-s printre fericitele cu un metabolism rapid. S-a mai accelerat el de când alerg. Dar chiar și așa, nu prea pot să fac orice îmi trece prin cap. Zic săru-mâna că mi se tolerează greșeli precum înghețata, ciocolata sau mâncatul târziu. Și alea cu măsură. 

La mine în casă, mama golea sticlele de Cola direct în chiuvetă și mă lua cu teoria chibritului dacă ceream te miri ce deserturi pe care nu mi le făcea niciodată. Din lene. Îmi făcea regulamente de ordine interioară, de tipul:

– Ai mult de învățat pentru teză și trebuie să stai trează? Păi nu Cola, bea o cafea. Ai nevoie de energie? Nu energizante sau ciocolată, papă o banană și ia o linguriță de miere. 

Aham. E un bun teoretician. Practician mai puțintel. Mai scapă ea pe alături. Și-a dat arama pe față după ce deja mi se formaseră obiceiurile alimentare conform indicațiilor ei. Smart or what?

De dimineață când am văzut clipul ăsta despre cum ar fi dacă Coca-Cola ar spune adevărul în spoturile lor?, m-am gândit la mama și la predicile ei pe care le ascultam zilnic și cărora le răspundeam în gând cu: ”Amin”. Videoclipul e genial. Și e de ceva vreme online. Enjoy it here: 

Sursă poză: http://bit.ly/1RpaeHk

Happy Run. The Tweeting Bra și Social Media:)

Duminică, de la orele 10:00, alerg în Herăstrău, la Happy Run – Race for the Run. Scopul îl reprezintă strângerea de fonduri pentru prevenirea cancerului la sân. Alerg și de data aceasta pentru o cauză socială. Și da, știu că dacă există dorința de a dona, se poate dona oricând, oricum, oricât. Nu e nevoie de vreun pretext anume. Doar că, atunci când se îmbină și #MyAllTimeHobby, în persoana Sfântului Alergat cu o cauză de genul ăsta…universul pare că lucrează pentru mine. În plus, ziua buna se cunoaște după alergarea de dimineață (parcă așa era proverbul :). 

Happy Run e un eveniment global ce a însumat de-a lungul timpului peste 1.6 milioane alergători la 150 de ediții anuale din peste 50 de locații. 

La Happy Run puteți fie să fiți fundraiseri, fie să donați și atât, fie să alergați și să donați…modalitățile în care vă puteți implica sunt variate. Detalii, găsiți aici.

Și cum 1 din 6 femei e diagnosticată cu cancer la sân, mi-am amintit de o campanie foarte faină făcută de către Nestle Fitness Grecia care se intitulează: The Tweeting Bra. După cum îi spune și numele implică un sutien și tweet-uri :). 

Concret, de fiecare dată când femeile își dădeau sutienul jos, se trimitea un tweet automat pe telefon în care acestora li se aducea aminte să nu uite să-și verifice sânii. Un filmuleț foarte fain în care se explică mai multe, aici:

Cum scapi de la un blind date?

Faine și brainstormingurile la final de program. Descoperi chestii una și una la care rămâi: ”Moa, cât de tare e asta!” 

Se dă următoarea speță (am locuit cu o avocată în casă 5 ani, așa că am auzit de spețe de mi s-a acrit). So, focus here! Speță:

Gherghina iese la un blind date cu Mirel. Nu prea merge treaba cum trebe. Gherghina i-ar cam da cu flit, că deh, Mirel e mai slăbuț la glumițe, zice: ”Mașina care am cumpărat-o a costat decât douăj de mii de euro de la băeți”, poartă mocasini, e mai pensat decât ea și are lanț gros de h’aur. ”Run for your life!” sună tare în capul Gherghinei. Da’, dar Gherghina e fată de comitet și nu vrea să-l facă pe săracu Mirel să se simtă rănit în orgoliul de mascul Alfa.”

Eh, aci intervine aplicația asta intitulată Dorothy care se conectează prin Bluetooth. Dispozitivul e pus în pantofi (get it? Dorothy – pantofii ăia roșii, Kansas – Toto?). Fain sau ce? Eh, și dacă tu creștină îți atingi pantofii (tap your shoes, cum s-ar zice…că sună mai bine în engleză), atunci se întâmplă minunea…pentru că se activează smartphone-ți și se transmite un mesaj automat către 3 prieteni de-ai tăi. Acu, dacă vor sau nu să te salveze…treaba lor. Dacă faci figura asta cu tap your shoes together….de 3 ori…ți se face comandă și la Uber. Asta dacă nu mai poți cu masculul cu care te-ai văzut. 

Se lucrează în prezent la adăugarea altor feature-uri ca să fie treaba-treabă.

Hai cuplă, Gherghino!

Videoclipul foarte fain e aci: 

Și…cu cine ne vedem duminică?

Prin februarie, Sabina, îmi scria cu litere de-o șchioapă, mesajul: ”Știu că probabil o să regret, dar aș vrea să ies la alergat. Tu pe unde alergi?” 
Ăla a fost doar începutul. Sabina a ieșit la alergat. Nu a venit ea cu mine, ci eu cu ea. E diferență, da. Pentru că deși nu i-a fost ușor, a continuat să dea din picioare în jurul lacului Tineretului. A alergat 3-4-5-6-7 km. A participat la primul ei cros, a alergat #inpascupaul, s-a înscris la crosul din cadrul semimaratonului București. Gata! N-o mai laud. Cert e că fumeia își dă blogul la școală și vrea să sărbătorească asta și prin alergat. Nu mult, nu repede, nu greu…o tură lejeră (maxim 4 kilometri) prin Tineretului. Petrecerea, masa și dansul au loc dumenica asta. 

image

Se mai pun la bătaie:

– tricouri branduite SabinaCornovac.ro & Runoholics (pagina aia de Facebook unde eu postez toate nebuniile despre alergat, doar că într-o formă un pic mai ăăă…ca mine, așa, mai sărită de pe fix) 
– cărți cadou de la Curtea Veche
– sticle de apă pentru  sportivi, de la Tupperware
– produse de revitalizare de la Restart
– una bucată mic dejun sănătos
– poze făcute și editate de domnul Alex (domnul soț al Sabinei)
– cadouri surpriză (doar nu era să nu avem nici un as în mânecă)
– prelegeri de la subsemnata despre cum e bine să facem cu alergatul și cu mâncatul (mă recomandă vocea și talentul meu, vorbă străveche dă film…bine, mă recomandă experința de vreo 6 ani a alergatului amatoricesc și a dietei echilibrate – ciocolata nu se pune, să nu vă aud că săriți). 

image

Bineee. Ce trebuie să faceți? Intrați aici și îi lăsați domniței un comentariu cu recomandări sau sugestii pentru blogul ei (despre ce v-ar plăcea să scrie pe blog, ce articole, pe ce temă, cui să-i ia interviu etc).Toate astea până joi, orele 20:00. Eu aș vrea, spre exemplu, mai multe recomandări de piese de teatru, concerte, reprezentații frumoase de la operă și operetă. 

Hai că o să fie fun! We are hilarious! 

Experiment in Londra: La ce se gandesc oamenii cand alearga?

Regizorii Matan Rochlitz si Ivo Gormley au vrut sa afle la ce se gandesc oamenii atunci cand alearga. Pentru asta au mers in Victoria Park din Londra, la 6.30 dimineata si au intrat in vorba cu oamenii care faceau jogging. Au pornit de la cateva ipoteze simple: oamenii sunt mai deschisi in a raspunde la intrebari considerate  ’‘inconfortabile’’, atunci cand alearga pentru ca pe de o parte au mintea mai clara, pe de cealalta parte sunt mai vulnerabili.

image

De asemenea, alergatorii se concentreaza atat de mult la ceea ce au de facut, adica sa alerge, incat raspunsurile la intrebarile destul de personale si intime, vin natural, fara ocolisuri si fara prea multe ganduri de tipul “Oare e bine sa zic asta? Dar ce parere si-ar face ceilalti daca as spune asta?”         

Reactiile alergatorilor care au fost abordati de cei doi regizori ce mergeau pe bicicleta langa ei, adresandu-le tot felul de intrebari, sunt neasteptate. 

Intrebat “De ce alearga?” un barbat, la prima vedere, dur si inabordabil, a raspuns instant ca alearga pentru tatal lui care a facut un atac de cord. “E cel mai important om din viata mea, il iubesc” a continuat el, deschizandu-si bratele intr-o imbratisare. Unii se gandesc la originea universului, la temerile de zi cu zi, la faptul ca vor sa faca sex, mai des, cu partenerul de viata, pentru a se apropia mai mult de acesta. 

Altii isi confrunta demonii cand alearga sau reflecteaza la deciziile luate de-a lungul vietii: faptul ca nu au copii si e prea tarziu acum; faptul ca pe masura ce trece timpul, imbatranesc si devin din ce in ce mai inceti, asta in contextul in care “Everybody is born to move”.         

Mi-a ramas in minte si mie, pe cand alergam in seara asta replica unui alergator: ”We are not using the muscles…. the heart very much. It’s arguably how many people use their brain”

“The Runners” aici: https://www.youtube.com/watch?v=6F7T1EGSoMQ