Știați că…despre mâțe și motani (1)

Sunt într-o relație de fix 9 luni cu Motănescu. E un raport de ierarhie, să ne înțelegem. El e stăpânul și eu sunt sclava. Ne cunoaștem reciproc tabieturile. El știe că nu mă trezesc când sună alarma, de aia atentează la piciorul meu ieșit din plapumă, eu știu că primul lucru pe care trebuie să-l fac când mă ridic din pat, este să-i dau de mâncare și nu să mă spăl pe ochi. Fair Trade, aș putea spune. Date fiind datele problemei, în cele ce urmează voi lăsa o listă cu câteva lucruri mai puțin cunoscute despre mâțe. Pe unele le-am descoperit singură, pe altele le-am cetit și eu la rându-mi. Deci:

1. Vi se pare drăguț când mâța se freacă de voi, nu? Sunteți tentați să ziceți: ”i-a fost dor de mine!” sau ”își arată iubirea” sau ”se răsfață”. Nimic mai greșit. Mâțele fac asta ca să vă marcheze drept teritoriu. Altfel spus: ”îmi aparții, omule! Trăiești pe lumea asta ca să fii servitorul meu! Până să mă întâlnești pe mine, făceai umbră pământului degeaba”. Cu plăcere pentru clarificare.

2. Sunt simpatice când miaună, așa-i? Vă ziceți naivi că: ”încearcă să vorbească în pisicească cu mine!”. Well, adevărul e că pisicile pot să scoată până la 100 de sunete. Diferite. Și ca să fie treaba, treabă și ca să vă manipuleze, atunci când le e foame, sunetele emise de către ele…aduc cu cele ale bebelușilor. Cum s-au prins mâțele că la acest tip de sunet – aka plânset de copchil, reacționați? Ei bine, au făcut diverse experimente pe voi și s-au prins care-i șpârla. Au studiat că vă ridicați din pat atunci când face ca toate visele plodul. Cool. Two can play that game, și-au zis. Și hop-țop, au luat în primire acest tip de glas.

3. Aveți senzația că animalul de companie vă citește gândurile? Hai, ziceți drept! Ca să zic așa, nu vă flatați. Nu sunteți singurii. Mai sunt cam încă o treime de proprietari, sclavi ai pisicilor care cred fix același lucru. Aia e!

4. Nu știu alții cum sunt, dar eu, fix după ce curăț litiera lui Motănescu, mă trezesc că dă iama acolo ca să-și facă nevoile și apoi, cu tact și grație…ascunde tot. Îngroapă, sapă, zgârie până nu se mai vede nimic în nisip. Zici că-i ca nou. Cică e bine că face asta. Dacă nu ar face asta…ar însemna că i se cam rupe. As in…”I ain’t afraid of you human and there is nothing you can do about it”. Păi, e frumos? Nu e! Așa că bucurați-vă dacă-și ascund numărul 1 și numărul 2 în nisip. Vă respectă. Încă.

5. Acu, o veste care s-ar putea să vă șocheze! Pisicile aud. Adică vă aud. Chiar și pe voi. Doar că preferă să vă ignore. De cele mai multe ori. Ah! Și încă ceva. Se spală și se ling într-o veselie ca să scape de mirosul de om care li s-a impregnat în blană, după nenumăratele voastre tentative și reușite de a le lua în brațe.

Utimele sunt din seria Uat dă fac?

– în 2013, în Mexic, o pisică a candidat la postul de primar (sincer, decât Mazăre, mai bine Motănescu)

– preț de 15 ani, în Alaska, o pisică a fost primar onorific

– în Scoția, există un monument dedicat unei pisici care ar fi prins în jur de 30.000 de șoareci în toată viața ei

– în Egiptul Antic, la moartea unei pisici, toți membrii familiei își rădeau sprâncenele (eh, mai văd eu și la metrou dudui jumulite la sprâncene, care mai apoi dau cu dermatograf)

Cam atât. Fiți sclavii mâțelor voastre în continuare. Io cel puțin știu clar că o să fiu.

sursă articol: aici



Sharing is caring
Share on Facebook4Share on Google+0Tweet about this on TwitterPin on Pinterest0Share on LinkedIn0

One thought on “Știați că…despre mâțe și motani (1)”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *