Regulile unei mame totalitariste

Încerc să duc o viață sănătoasă. Și nu de ieri de azi, ci de vreo 12 ani, de când am realizat că prăjelile cu pâine albă și deserturi constând în clătite cu gem de vișine nu sunt chiar cea mai fericită alegere pentru nici una din mesele zilnice. Mă rog, cel puțin nu pentru mine. Că se vede imediat cam tot ce mănânc. Nu-s printre fericitele cu un metabolism rapid. S-a mai accelerat el de când alerg. Dar chiar și așa, nu prea pot să fac orice îmi trece prin cap. Zic săru-mâna că mi se tolerează greșeli precum înghețata, ciocolata sau mâncatul târziu. Și alea cu măsură. 

La mine în casă, mama golea sticlele de Cola direct în chiuvetă și mă lua cu teoria chibritului dacă ceream te miri ce deserturi pe care nu mi le făcea niciodată. Din lene. Îmi făcea regulamente de ordine interioară, de tipul:

– Ai mult de învățat pentru teză și trebuie să stai trează? Păi nu Cola, bea o cafea. Ai nevoie de energie? Nu energizante sau ciocolată, papă o banană și ia o linguriță de miere. 

Aham. E un bun teoretician. Practician mai puțintel. Mai scapă ea pe alături. Și-a dat arama pe față după ce deja mi se formaseră obiceiurile alimentare conform indicațiilor ei. Smart or what?

De dimineață când am văzut clipul ăsta despre cum ar fi dacă Coca-Cola ar spune adevărul în spoturile lor?, m-am gândit la mama și la predicile ei pe care le ascultam zilnic și cărora le răspundeam în gând cu: ”Amin”. Videoclipul e genial. Și e de ceva vreme online. Enjoy it here: 

Sursă poză: http://bit.ly/1RpaeHk



Sharing is caring
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterPin on Pinterest0Share on LinkedIn0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *