Regulile fotbalului din copilărie

Acu ….ce să zic….recunosc! Îmi cam vine să-mi arunc geanta cât colo, să-mi prind părul, să-mi scot căștile din urechi și să le spun copiilor de bat mingea pe strada din fața blocului meu: ”Dați-mi și mie o pasă! Dau bine cu dreptul și știu să fac și duble!” Când ajung seara acasă, mai dau pe un sport.ro și pe un Digi Sport ca să mai casc gura pe la câte un meci de fotbal în timp ce motanul stă răstignit la picioarele mele așteptând porția de iubire și de mâncare. Nu neapărat în ordinea asta. 

Vreau să spun doar că atunci când îi mai văd pe ăștia de simulează accidentări care există, dar lipsesc cu desăvârșire, mi-aduc aminte de regulile fotbalului din copilărie.

Simple ca bună ziua, le puteți ceti mai jos. Ca o mică-mare completare: locuiam pe vremea aia pe Strada Crinului, la casă. Aveam biclă, role, minge de fotbal, de volei, cretă colorată la discreție, BCA cu care deseneam șotron și o grădină mare în care mă zgâriam de spinii trandafirilor.

1. Fault și penalty? Doar dacă ne răscoleam pe jos de durere și închideam ochii în timp ce zbieram cât colo: ”Frate, ai dat la gioale!”
2. Portarul era întotdeauna ăl mai gras dintre noi. Îi și ziceam așa cu toții. Ba chiar și el se prezenta așa. Noi între noi ne permiteam. Dacă însă, venea altul…din alt cartier…și îndrăznea măcar să i se adreseze așa…ne schimbam toți la față. ”Frate-Frate, dar e grasu nostru, nu al tău!”
3. Arbitru? Ăăă…noi ce păzeam dacă nu să respectăm regulile jocului? Fiecare din noi era mijlocaș, fundaș, atacant și arbitru.
4. Dacă meciul care se juca de vreo 2 ore ajungea la scorul de 45-34 și venea mama vreo unuia dintre noi să-l ia pe respectivul în casă, ne rugam ca respectivul să nu fie proprietarul mingii. 
5. Înainte de meciurile jucate cu tovarășii de pe altă stradă, ne pregăteam temeinic de întâmpinarea oaspeților ce jucau în deplasare. Mergeam la vulcanizare să umflăm mingea. Dacă era să jucăm la intimidare, ne puneam și jambierele alea noi. 
6. Dacă mingea ajungea în grădina vreunui vecin, ne rugam să nu-i fie câinele dezlegat și nici gardul curții prea înalt ca să-l putem sări fără să avem vreo intoxicație cu asfaltul. 

To be continued. 



Sharing is caring
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterPin on Pinterest0Share on LinkedIn0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *