Povestea lui Silviu Briceag: omul & Chef-ul din Las Vegas

Silviu e unul dintre semifinaliștii show-ului ”Chefi la Cuțite”. Și mai e și unchiul meu, cel-care-vrea-să-îi-spun-văr-miu. Locuiește în Las Vegas unde e Private Executive Life Style Chef. I se zice ”Drujbă” pentru că, well, numele lui de familie – ”Briceag” l-a făcut pe un fost coleg de liceu care nu știa exact cum îl cheamă, să-l strige utilizând o serie de obiecte contondente. După ”cuțit & lamă” a ajuns la ”Drujbă” și așa i-a rămas numele.

A început să gătească din curiozitate. Fără să-și propună sau măcar să viseze la o carieră în domeniul ăsta. Deh, omul o apucase pe drumul ăla academic cu facultate și tot tacâmul. Doar nu avea să se abată de la el? Mă rog. Așa ar face mai toată lumea. Nu și Silviu. El s-a băgat la un curs de bucătarie imediat după ce a terminat cu universitatea. Cocheta cu bucătăria, le gătea prietenilor, îl fascinau culorile din farfurie și și-a zis să facă ceva mai mult pentru ceea ce era pe atunci, un simplu hobby.

Recunoaște că i-ar fi plăcut să construiască aici ceva, orice în domeniul ăsta, dar nu a fost să fie. Și a plecat. În UK. Unde a fost Chef de Partie în cadrul unui Gastro Pub, Farm House. Și-a petrecut câteva luni și prin Franța. Și poate că ăsta-i motivul pentru care e îndrăgostit de French Cuisine.

Sigur că lucrurile nu au mers ca unse în UK pentru că, nu-i așa, care ar mai fi farmecul vieții? Pentru că nu avea permis de muncă și ședere, s-a trezit după 8 luni făr de job. N-a disperat, n-a renunțat. Deși sorții nu erau chiar de partea sa. După o perioadă care l-a pus la grea încercare, a obținut mult doritul permis. De aici încolo nimic nu i-a mai stat în cale: s-a angajat la un restaurant în Cambridgeshire ca Sous-Chef. 

Și pentru că hard work does pay off, ownerul restaurantului din Cambridgeshire i-a spus după doar 1 an: ”Silviu, deschid încă o locație și mă bazez pe tine să aduci un suflu nou acolo”. Omul a acceptat provocarea, și-a făcut treaba și după ce s-a asigurat că toate merg ca pe roate, a plecat spre noi orizonturi, în SUA pentru a fi împreună cu viitoarea soție. E plină de viață, râde și are o bunătate cât casa. O cheamă Elena și e printre cei mai curajoși oameni pe care îi știu. Și-i este cel mai bun prieten și cel mai aprig critic lui Silviu. 

Deci să recapitulăm. Ce face Silviu? Renunță la un loc de muncă foarte bun, renunță la tot networkingul pe care și-l făcuse în Anglia și merge peste ocean. În UK avea 3 nivele terminate din 4 posibile în specializarea de Chef și Hospitaliy, în US era încă un român, ca oricare altul. În UK era cunoscut și recunoscut, în US nu știa nimeni de el. Și cu toate astea a decis să facă pasul ăsta. Pentru că are sânge în instalație. Și bine a făcut.

În US și-a întemeiat o familie și tot acolo a reușit să-și urmeze chemarea: gătitul. Și asta pentru că dincolo de pasiunea pentru bucătărie, a avut norocul să dea peste un om care a crezut în el. Long story short: în US, Silviu a început prin a-și ajuta un prieten într-un proiect de design interior. Pentru că na, nu era ca și cum restaurantele îl așteptau cu brațele deschise. Toate începuturile sunt grele și el a zis: ”fuck it, pot să trec și peste asta”. Buuun. La un moment dat au ajuns în casa unui om, mare om, care i-a pus o simplă întrebare: ”Tu ce faci, de fapt? Cu ce te ocupi? Nu mă înțelege greșit. Sunt foarte mulțumit de cum mi-ați amenajat casa, dar nu văd pasiunea aia în ochii tăi. Deci ce faci?” Silviu i-a explicat atunci că e Chef și i-a vorbit puțin despre ce înseamnă cookingul pentru el. După ceva timp, Silviu s-a întâlnit cu același om, pe numele lui Charles Lawson la un eveniment. Au povestit mai pe larg despre bucătărie și de ce e o artă în adevăratul sens al cuvântului. Au făcut schimb de numere de telefon și aia a fost.

După 2 luni, Silviu primește un telefon. Era Charles care i-a zis că a cumpărat un restaurant pentru că l-a cunoscut pe el și a văzut pasiunea din ochii lui atunci când vorbea despre mâncare. Mai mult decât atât: Silviu era responsabil de el.

Omul nu prea știa ce să zică, cum să reacționeze. A spus că nu poate să-și asume o așa responsabilitate, că nu a mai lucrat într-un restaurant din State, că câr, că mâr. ”Dacă ești într-adevăr așa de pasionat cum am simțit, dacă ești într-adevăr așa serios și determinat, te vei descurca” i-a zis Charles. Ce era să facă? A zis: ”Challenge Accepted”. Așa începe povestea Scratch House. Silviu a amenajat 100% bucătăria, s-a implicat în design-ul restaurantul, a recrutat oamenii cu care urma să lucreze, iar după 1 an de muncă titanică, The Scratch House s-a inaugurat. Casual-Fine Dining era conceptul restaurantului și a avut un succes fulminant.

La 3 luni de la deschidere, unul dintre cei mai mari editori și critici culinari din Las Vegas a cinat acolo fără ca cineva să știe cine este. Impresionat de toată experiența trăită, la 2 zile după povestea asta, Scratch House s-a trezit cu o echipă de reporteri și fotografi trimisă de acest critic culinar. Omuleții au făcut un interviu cu Silviu & echipa și l-au publicat în cea mai mare revistă de informare turistică din oraș: Las Vegas Weekly Magazine. 

Din cauze politice, The Scratch House s-a închis. Dar nu s-a renunțat de tot la idee. No way. Proiectul e momentan în stand-by. Care a fost partea bună a acestui eveniment? Faptul că mai toți clienții fideli ai restaurantului au început să-l sune pe Silviu ca să-l întrebe pe de o parte ce s-a întâmplat, pe de cealaltă parte să-i propună să vină să le gătească acasă. Pentru că, spuneau ei, nu mai puteau mânca altă mâncare în afară de cea făcută de el. Și de aici începe cariera lui Silviu de Private Chef. Executive Life Style Private Chef, de fapt. Pentru că el le face clienților lui meniuri personalizate, în funcție de ceea ce își doresc ei: să slăbească,  să se mențină, să le crească masa musculară, să aibă mai multă energie, să mănânce ca la mama acasă. Etc.

Și care e treaba cu Chefi la Cuțite până la urmă? Păi, dacă tot se uita la show și dacă tot îi admira pe cei 3 chefi, a zis să răspundă banner-ului de pe site care îl targeta într-o veselie și-i spunea: ”înscrie-te!”. ”Bine, bă! Mă înscriu! Gata!”. Silviu a venit la Chefi la Cuțite pentru experiența inedită, pentru oameni, pentru idee, pentru networking și pentru că vrea să aducă bucătăria românească cu ”un face lift demn de 2016-2017 exact în inima și strălucirea Las Vegas-ului”. Cred că i-au ieșit toate astea.

Chefi la Cuțite a însemnat câteva luni bune departe de familia din America, dar totodată câteva luni alături de familia lui din Constanța, alături de mine, Inginer și Motănescu. Am râs, am gătit și am pălăvrăgit cu omul ăsta așa cum nu am făcut-o cu nimeni. El e Silviu. Și mă simt onorată că-l cunosc.



Sharing is caring
Share on Facebook425Share on Google+1Tweet about this on TwitterPin on Pinterest0Share on LinkedIn2

2 thoughts on “Povestea lui Silviu Briceag: omul & Chef-ul din Las Vegas”

  1. zacusque a la vegas

    O singură chestie mi-a dat cu virgulă: că „The Scratch House” s-a închis din motive politice. Ce înseamnă asta? Mi se pare o informație pe care mai bine o ții pentru tine, nu o dai mai departe fără să argumentezi. Că-i restaurant, nu ambasadă, să se închidă din motive politice.

    Sau poate doar pe mine mă rod chestii d-astea

    1. Păi, motivele politice nu afectează ambasadele și atât. Politica ne afectează pe toți. Din păcate:) Asta 1. Și 2, e important să se știe că din cauze ce nu au ținut de: lipsa clienților sau alte asemenea, s-a închis acest restaurant (adică din motive independente de: Silviu & The Scratch House).
      Ah, și la cât de personal e acest articol, nu mi se pare că această informație ar fi trebuit să fie ținută pentru mine și atât. #my2cents

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *