Întorsu’ obrazului? Nu, mulțumesc.

În afară de un bazin plin de oameni ce mă mai scoate din minți, e political correctness dus la extrem. Exemple:

  1. Dacă copilul îți e bătut la școală și umilit de colegi(ele) lui (cu tot tacâmul: scuipat, pus la pământ, tras de păr, zgâriat, cărat pumni și picioare în burtă și apoi filmat OFC și pus pe Facebook & Youtube), tu-părinte nu trebuie să reacționezi violent, ci trebuie să te gândești că acel suflet care ți-a călcat în picioare fiul/fiica, are aceste derapaje în comportament pentru că a avut și are o copilărie grea & provine dintr-o familie cu probleme, cu violență în casă. Vă readuc în atenție cazul ăsta. Eh, ce să vezi, mie ca părinte nu mi-ar păsa de toate bullshituri-le alea de ”încercat să înțelegi agresorul”. Chiar cred că aș fi capabilă de lucruri foarte neortodoxe văzându-mi copilu’ agresat. Și am afirmat asta sus și tare și atunci când era proaspăt subiectul. S-au trezit niște sfinți contemporani să spuie că: ”bă, Cara, copilu ăla bătăuș trebuie să meargă la psiholog ca să se facă bine”. Mă scuzaț, dar io-părinte m-aș gândi în clipele alea la ce ajutor să-i dau copilului meu ca să-și revină și să aibă curaj să iasă din casă singur, nu la ce rate la bancă să fac pentru a-i plăti și agresorului niște ore la un cabinet de terapie. Că așa sunt io. Egoistă.
  2. Dacă un individ X se ia de tine și-ți toarnă o pereche de palme peste față de zici că te-a lovit trenul, tu trebuie să încerci cu vorba bună să-l calmezi. Dacă el dă, tu nu trebuie să dai ca să te aperi sau măcar să-l ții ca să nu ți-o iei, nu! Tu trebuie să îi explici că ”bă, nu e bine! violența ta ascunde aspecte nerezolvate din copilărie”. Bullshit pe linie, nu? Când m-am întâlnit în centrul vechi din Constanța cu de-alde Paul și am dezbătut subiectul ăsta, omu’ a fost foarte pertinent și realist în discurs. Las aci ce a scris și pe Facebook: ”Toti ne dorim dialogul argumentelor. Dar, 2000 de ani de istorie ne-au aratat ca nu merge intotdeauna asa. Iar atunci cand celalalt nu mai primeste cuvinte, trebuie sa stii sa-ti schimbi statutul din potentiala victima in combatant. Iar asta nu se face cu sindicalisme de genul intorsului de obraz, ci cu uciderea in agresor a dorintei acestuia de-a mai vrea sa-ti faca ceva. Fizic. Dureros. Invaziv. Poti sa fii un pacifist si sa te bati ca un tigru. Nu-ti doresti violenta, doar stii sa o combati pe limba ei”. 

În rest, să auzim de bine.

sursă poză: aici.

 



Sharing is caring
Share on Facebook22Share on Google+0Tweet about this on TwitterPin on Pinterest0Share on LinkedIn25

2 thoughts on “Întorsu’ obrazului? Nu, mulțumesc.”

    1. sigur că da. încearcă #fărăviolență când ești trasă într-un gang, cu o mână băgată în gât sau când o gorilă își snopește lângă tine femeia:). dialogul nu e pentru toată lumea. din păcate. și istoria a demonstrat-o.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *