Epopeea: ”Tata aleargă”

Povesteam că pe 28 decembrie, tata a alergat pentru prima oară. Nu a așteptat să vină Noul An ca să o ardă-n rezoluții pe 2016. Nu a așteptat să se facă luni ca să spună că de la începutul săptămânii face nu știu ce schimbare în viață. 

Tata continuă să alerge. Nu a avut pe parcursul vieții decât o hernie de disc, călcâiul rupt (da, ăla al lui Ahile) și o coloană făcută praf în zona lombară. Se plângea acu’ ceva ani că nu poate să meargă. Se vedea pensionat anticipat. Și nu îi plăcea. Deloc. Când să-i intre odorul la facultate, s-a lăsat de fumat. Probabil se gândea că dacă nu mai strâmbă nimeni din casă la țigările lui, nu mai e fun. A slăbit atunci vreo cinșpe kile. Ar mai vrea să dea jos încă vreo cinci ca să se ”simtă bine în pielea lui”. 

Epopeea: ”Tata aleargă” merge mai departe. Vrea să o ia și pe nevastă-sa la alergat. Că deh. Vrea companie. E timp de calitate petrecut în relație. Mama refuză: ”Io nu pot să sar gardul ăla de la curtea școlii”. I-am zis să-și reconsidere decizia și să nu mai mintă. A stat pân’ la paișpe ani la țară. Știe cu cățăratul în copaci și alte asemenea. E în fișa postului. 

Oi fi inspirat (și) eu vreo câțiva oameni să alerge. Se știu ei care îs ăia. Dar să se apuce tata de alergat…cale lungă, drum de fier. Abia-l aștept la cotitură să alergăm prima cursă împreună.

image

sursă poză: aici



Sharing is caring
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterPin on Pinterest0Share on LinkedIn0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *