Cum mi-am luat permis de skipper

Mi-au trebuit două Regatte ca să-mi dau seama că-mi place pe barcă. Puțin, mult? Cine știe :). Mă liniștesc valurile. Și dansul vântului. Și culorile mării. Am ajuns la Skipper Training  by Vogue Yachting la recomandarea lui Andy, unchiu-meu de la Croaziere cu Vele.

Am insistat pe lângă inginer să facem nebunia asta și am dus muncă de lămurire ca să-l conving. Aiurea! Nu am folosit argumente, am apelat la cinstitul: ”te roooooooooooog” zis de o sută de ori pe zi, până când s-a înduplecat. Omulețul se temea că o să dăm examenul în engleză la Marina din Sibenik, că sunt greoi termenii de sailing în română, darămite în engleză, că o fi, că o păți. Deh, probleme de om care nu se aruncă cu capul înainte, așa cum fac io. Și bine am făcut că am mers pe mâna mea. Doooh! Când am greșit io vreodată? Deci care e faza până la urmă?

Păi, e așa:

  1. Skipper Training se întâmplă preț de 6 zile și 7 nopți, în Croația.
  2. Locul de întâlnire: marina Mandalina din Sibenik, dar în fiecare zi se acostează într-un loc diferit (fie el marină, zid al orașului, baliză sau ancoră). Noi am mai văzut Vodice, Tribunj, Primosten, Skradin, Sibenik. Așadar cartea-i cartea, dar se mai și încântă ochiul cu frumuseți din Croația.
  3. Ce se obține din toată povestea asta? Certificatul de Conducător de Ambarcațiune Categoria B cu permis VHF (SCR) inclus, valabil în 133 de țări cu care există acorduri bilaterale. 

4. Ce se întâmplă de fapt și de drept? Se întâmplă sailing :). În fiecare zi se fac ore de teorie și de practică. Noi am pornit pe mare de duminică seara. Da, am scris seara. Întuneric. Mare cât vezi cu ochii. Și tot felul de lumini: roșii, albe și verzi pe apă. Am ținut timona în mâini tremurând ca varga. Iată:

5. Unde se doarme? Pe barcă. În cabine duble. Noi am nimerit într-un velier – monohull.
6. Cum ajungi la Sibenik? Cu avionul (aeroportul din Split-Trogir/Zadar sau cum am făcut noi Zagreb) + autobuz. Cu mașina drumul durează cam 13-16 ore. Mulți omuleți din seria noastră s-au grupat, de altfel, în mașini.
7. Câți cursanți stau pe barcă? Depinde de tipul de ambarcațiune. Noi am fost 8 cu tot cu skipper.


8. În ce constă examenul? Examenul se dă la Marina din Sibenik, cu harta în față. Una bucată croat ne-a luat pe toți, pe rând la puricat, și ne-a întrebat treburi de pe hartă:

  • Ce vânt bate din sud?
  • Ce înseamnă simbolul ăsta? (ancoraj interzis, submarine pipeline, light-house, B-bijelo = alb etc).
  • Când zici prin stație Mayday-Mayday-Mayday? Dar Security-Security-Security?
  • Ai două bărci poziționate așa (una cu vele, una pe motor). Care are prioritate?
  • Cum citești Sibenik folosind alfabetul radiotelephony? (S = Sierra , I = india, B = bravo, E = echo, N = november, I = india, K = kilo)
  • Ce culoare e la babord?

S-a lăsat cu emoții, da :). Mai ales pentru mine și inginer care suntem niște tocilari prin excelență. Dar a fost ok.

9. Pe barcă am avut parte, oricum, și de simulări de examen ca să mergem foarte bine pregătiți acoloșa. Skipperi au intrat chiar în pielea personajului (a croatului de la Autoritatea Navală Croată). Big up, Radu!

10. Tot pe barcă am făcut și exerciții în care ni s-a cerut să calculăm cursul, timpul, viteza. Am manevrat compasul și raportorul/echerul ca să citim longitudinile și latitudinile. Am înțeles de ce nu puteam să mergem prin nu știu ce loc (în baza citirii corecte a simbolurilor, nu altfel) și alte asemenea. 

11. Cât a costat toată distracția? Cazare pe barcă + pregătire + examen la marină = 800 euro. Încă 100 euro au mai fost costurile cu combustibilul, curățenia și marinele pe care le-am plătit. La astea trebuie adăugate și costurile cu mâncarea pe care noi am cumpărat-o la comun (pentru zilele în care colegul nostru Ion ne făcea omletă sau midii ori când skipperul nostru Vicențiu-Horațiu-Inocențiu ne îmbărbăta cu paste și sos de pesto, fix înainte de examen).

Cu ce-am rămas după experiența asta, dincolo de permisul de skipper cu care m-am lăudat într-o veselie?

Cu prima și poate cea mai importantă lecție: pe barcă nu există democrație. Nu ai timp de pierdut cu parlamentări aiurea, trebuie acționat rapid și făcut fix cum zice skipperul pentru că el, atunci când dă cu subsemnatul pentru barcă… se înhamă la n responsabilități și răspunde de barcă și de tine omuleț de pe ea.

Sailingul e despre oameni. O să ziceți că da, bine. Peste tot e despre oameni. Băi, în sailing mai ales. Că ai un spațiu fizic limitat de 15 metri în care trebuie să colaborezi cu X-ulescu cu care nu ești pe aceeași lungime de undă, ca să reușiți să faceți volta sau să schimbați fenderele de pe o parte pe alta pentru că urmează să intrați în marină. Nu merge cu pus căștile în urechi și ignorat colegul, cum se întâmplă la birou. Aici e despre echipă și despre toleranță. Fiecare are tabieturile lui, unii râd zgomotos, alții sunt mai introverți, unii beau Prosecco, alții beau vin roșu, unii au douăj de ani, alții 50.

Am descoperit că nu am rău de mare, dar am rău de uscat. De fiecare dată când părăseam barcă și mă așezam la un restaurant din port, mă țineam de pereți atunci când mă ridicam de pe scaun. Era cumva normal. Mă obișnuisem să mă legăn.

Știu să fac noduri. Și mai știu să citesc hărți. Adică fix pe dos față de ceea ce invocam până acum în concediile cu inginerul. Check it:

Am aflat că pot să râd. Atât de mult. Atât de tare. Atât de cu poftă încât mă auzeau toată bărcile din jurul nostru.

Mulțumesc Vicențiu – skipperul nostru care ne-a fost mamă, tată, frate, soră, prieten și confident în toate zilele astea. Duamne câtă răbdare, câtă bunătate și cât umor pot sălășlui în el. Și bineînțeles, cât profesionalism. Cum să ai atâta prezență de spirit tot timpul ? Mă înclin!

Despre omuleții de la Vogue Yachting?

Frații Fra (Dorin și Gabi) – datorită lor zic ”s-o gătat”, ”ora doi” și alte asemenea. Ca să nu mai spun că oamenii știu cu bărcile și știu porturile și apele Croației ca-n palmă: ”vedeți că acolo e apă mică”, ”vedeți cu velele că vântul X”. M-au liniștit cu examenul că mă vedeau cu morocovu’, deci săru-mâna.

Radu – despre el auzisem povești cum că ar fi printre cei mai buni skipperi din România. Mno, amu pot să înțeleg de ce. Conduce velierul și catamaranu cu o naturalețe rar întâlnită. Ca să nu mai zic de limbile pe care le vorbește și despre muzica faină pe care o ascultă. Thumbs up!

A fost fain tare. Mai venim.

 



Sharing is caring
Share on Facebook333Share on Google+0Tweet about this on TwitterPin on Pinterest0Share on LinkedIn8

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *