Ca în tabloide. Before and after.

Sunt doar o duduie căreia îi place să alerge și scrie despre asta. Acestea fiind spuse, am hotărât să scriu acest articolaș cu 2 poze sugestive: “Before and After”, subliniind că dincolo de diferențele de natură trupească, faptul că singurul tratament viabil care a dat rezultate la nivel emoțional, la nivelul stimei de sine, la nivel medical, a fost Sfântul Alergat. La mine a funcționat. Acu’ nu știu cât se vede din poze, dar făcând un review:

image

În stanga:

  • 70 kg adunate astfel:  în 6 luni am pus 12 kg fix din aer
  • aveam hipotiroidie și șanse 0 de vindecare
  • alegeam hainele închise la culoare deși “soarele era de-o suliță pe cer” pentru că așa mi se părea mie că trec neobservată, alegeam haine monotone, fade, în culori neutre
  • pliurile alea de la tricou s-au format nu pentru că așa ar fi fost forma tricoului, ci pentru că țesutul adipos de pe abdomenul meu își cerea drepturile
  • acela a fost primul an în care m-am gândit serios dacă mă pot afișa la plajă sau nu
  • degetele mele erau umflate (căci organismul reținea apă)
  • mâncam numai fibrobar și mere
  • evitam oglinzile și evitam să mă duc sî îmi cumpăr haine – mă deprima faptul că trebuie să cer  masurile 42-44
  • eram tristă, deprimată și veșnic obosită (de la tiroidă, desigur) și lipsită de chef de socializare

În dreapta:

  •  55 kg astfel: 16 kg lăsate deoparte în 5 ani de alergat (fără înfometare, doar prin sport și mâncat cât de cât sănătos, ciocolata nu se pune)
  • am cele mai “perfecte” valori ale analizelor
  • aleg hainele cele mai tâmpite, cumpărate din outlet-uri și târguri vintage, colorate, trashy, hispsteresti, lățoase, cu imprimeuri cu personaje de desene animate, mesaje idioate
  • ăsta e anul în care mă gândesc că pot face trecerea de la 15 km maxim la 20 km pentru că simt că mă țin picioare și pentru că nu am greutate extra de cărat aiurea după mine
  • fac cele mai dubioase combinații de alimente în contextul în care știu teoria, dar practica ne omoară; mănânc ciocolată și turtă dulce, și înghețată și cheese cake și toate minunile pământului
  • la 2 săptămâni sunt în Decathlon și îmi iau haine de alergat, iar colanții, tricourile, hanoracele solicită și sertarul cu numărul 3
  • sunt tristă și deprimată doar când nu pot să ies să alerg
    Încerc o mișcare pro-mișcare. Ar fi mai multe zâmbete, mai mulți oameni relaxați, mai sănătoși. Mi-am făcut din alergat un stil de viață și un obiectiv pe termen lung. Oi ajunge să alerg și la competiții în străinătățuri, dar le iau pe rând. Nu mă întind cât nu-mi permite plapumă, că nu sunt chiar Chuck Norris 🙂


Sharing is caring
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterPin on Pinterest0Share on LinkedIn0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *